Explicarea Sfintei Liturghii- Lecturile

User Rating:  / 3

Details

Category: Cult

Published on Marți, 11 Iunie 2013 14:51

Written by Pr. Adrian Iuga

Hits: 7665

Liturghia catehumenilorsau Liturghia cuvântului.

După citirea rugăciunii cântării celei întrei sfinte (Sfinte Dumnezeule...), preotul provoacă lecturile din Noul Testament. Prima lectură se face din una din epistolele care urmează celor patru evanghelii în ordinea din Scriptură. De fiecare dată acest fragment – care se mai numește și Apostol- este citit de către un credincios din Biserică (de regulă cântărețul sau un membru al corului) și este în strânsă legătură cu pericopa, fragmentul, ce se va citi din Evanghelie. Citirea fragmentului din scrierile apostolice ne pregăteşte pentru primirea cuvântului lui Hristos cuprins în Sfânta Evanghelie deoarece învăţătura apostolilor reprezintă înţelegerea adevărată şi completă a învăţăturii lui Hristos.Cântarea Aliluia exprimă bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Lectura Apostolului era succedată, în vechime, de cântarea Aliluia intonată amplu, având ca stih un verset din psalmi. Aliluia este o expresie liturgică ebraică de bucurie şi de slăvire a lui Dumnezeu întâlnită frecvent în psalmi, care se traduce prin „Lăudaţi pe Dumnezeu!”. Este cântarea veşniciei, cântarea de laudă ce i se aduce lui Dumnezeu în Împărăţia Sa: „Am auzit, în cer, ca un glas puternic de mulţime multă zicând: Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!” (Apoc. 19, 1).

Trebuie să menționăm faptul că pentru partea întâi a Liturghiei- cea a Cuvântului- acum este punctul central deoarece Hristos propovăduiește și se propovăduiește prin cuvântul Evangheliei și al Apostolului. De aceea predica sau omilia- cuvântul de învățătură al preotului se așează după lecturile acestea. Predica este o lămurire adusă propovăduirii Mântuitorului care este de multe ori ascunsă în pilde sau cuvinte greu de înțeles. Preotul nu propovăduiește propriile lui convingeri sau idei ci pe însuși Domnul Hristos. În această parte a Liturgiei întreaga rugăciune și atenție se concetrează tocmai pe primirea propovăduirii lui Hristos, adică a citirii acestor fragmente. Trebuie să înțelegem că fără propovăduirea aceasta nu ar fi existat creștinismul astăzi. În Faptele Apostolilor se relatează viața primilor creștini și se accentuează că aceștia stăruiau în rugăciune în citire și în frângerea pâini. Vedem că de la început creștinii au fost axați pe citirea și împlinirea cuvântului Evangheliei. Acest moment este cu atât mai important cu cât după citirea și explicarea Evangheliei urmează Liturghia Euharistică.

În acest moment al Liturghie ne împărtășim de Hristos prin cuvântul Scripturii.Părinţii Bisericii ne atrag atenţia asupra faptului că primirea cuvintelor dumnezeieşti reprezintă o împărtăşire la fel de reală cu Dumnezeu Cuvântul ca şi primirea Sfintei Euharistii. „Să nu pierdem un singur cuvânt din Sfânta Evanghelie, subliniază Origen, căci, dacă atunci când vă împărtăşiţi luaţi seama pe bună dreptate ca să nu cadă jos nici cea mai mică părticică, pentru ce să nu credeţi că este rău a neglija un singur cuvânt al lui Hristos”. Clement Alexandrinul (Stromatele 1, 1) arată că trebuie să ne hrănim cu semintele vieţii care se găsesc în Scriptură aşa cum ne împărtăşim cu Sfânta Euhariştie iar Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilii la Facere 6, 2) şi Sfântul Grigorie Teologul (Cuvântarea 45, 16) vorbesc despre consumarea euharistică a cuvântului frânt în mod tainic.

Acum ar trebui să ne uităm puțin la formulele pe care preotul le spune înainte de a rosti Evanghelia.

Preotul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!

Strana:  Şi duhului tău. Preotul: Din Sfânta Evanghelie[*] de la (N) citire.

Strana:  Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul: Să luăm aminte.

Ce observăm la acest paragraf liturgic ? În primul rând sunt formulate îndemnuri, care au rolul să îl atenționeze pe creștin despre momentul important în care ne află dar și de modul în care ne vom ruga și vom sta pentru următorul moment. ”înțelepciune” arată îndemnul la o atenție încordată, lucidă dar și la respect, bună cuviință și evlavie. Apoi cuvântul ”drepți” arată starea noastră  fizică - adică în picioare iar nu așezati în genunchi sau șezând sau în altă poziție decît drepți- în care ascultăm Evanghelia. Trebuie știut faptul că există obiceiul în unele zone ale țării de a se îngenunchea. Trebuie să știm că Duminica este cu desăvârșire interzis prin canoanele Bisericii să se îngenuncheze deoarece Duminica este ziua învierii Domnului zi de bucurie pentru noi creștinii. Evlavia creștinului trebuie să țină cont de învățătura Bisericii și să îi urmeze acesteia.

Preotul binecuvintează poporul rostind ”Pace tuturor”. Aceeași pace , a Mântuitorului Hristos, o dă acum preotul creștinilor din Biserică, o pace care depășește pacea noastră lumească și își are izvorul în iubirea lui Dumnezeu ca în această stare de împăcare cu lumea, cu semenii să puntem asculta și primi pe Hristos prin cuvântul Evangheliei.

Urmează cuvintele de întărire a momentului important în care ne aflăm : ”Să luăm aminte” ! aici trebuie să observăm că nu doar cu atenție și evlavie dar și cu o desăvârșită pricepe să ascultăm pe Hristos.

Despre înțelesus rugăciunii care se rostește înainte de citirea Evangheliei.

Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neînserată a cunoştinţei dumnezeirii Tale şi deschide ochii cugetului nostru spre cunoaşterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi şi frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupeşti cu totul călcându-le, viaţă duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le şi făcându-le. Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea şi mântuirea sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, deschide ochii şi urechile inimii mele ca să aud cuvintele Tale şi să înţeleg şi să fac voia Ta, Doamne, că nemernic sunt eu pe pământ. Nu ascunde de la mine poruncile Tale, ci deschide ochii mei ca să înţeleg măririle din Legea Ta. Căci către Tine nădăjduiesc Dumnezeul meu, că Tu îmi vei lumina inima. Amin. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Doamne, dă-mi să primesc simţirea puterii celei din cuvintele Scripturii. Amin. (Sf. Isaac Sirul)

Am pus mai sus nu doar rugăciunea care se citește la fiecare din cele trei Liturghii ale Bisericiim dar am mai adăugat și altele care subliniază în mod desăvârșit puterea sfințitoare a Evangheliei. Părinții Bisericii spun despre citirea Scripturii că este un moment deosebit de important deoarece cât timp citim din Biblie stăm de fapt în fața Mântuitorului Hristos iar El ne vorbește.

 Cerem lui Dumnezeu să lumineze făptura noastră întreagă prin ascultarea Evangheliei dar nu cu o lumină fizică, naturală ci cu însăși lumina care vine din cunoașterea lui Dumnezeu. Sensul iluminării aici este unul de descoperire a tainelor dumnezeiești. Hristos mărturisește cu precădere în Evanghelia după Ioan că El este lumina lumii iar întunericul nu a putut-o cuprinde. Vorbim în rugăciune de ”ochii cugetului” făcând aluzie la vederea duhovnicească. Vederea duhovnicească este discernământul duhovnicesc, dreapta socotință prin care omul judecă și împlinește poruncile lui Dumnezeu. Această iluminare o cerem ca să ni se descopere voia lui Hristos pentru din prin interșediul Evangheliilor, sau ceea ce Domnul vrea să facem ca să fim sfinți.

Iar apoi, cerem în chip minunat ca după ce auzim și pricepem cele ce Hristos vrea de la noi mai mult pentru a le putea li împlini să pună în noi frica de pedeapsa care ar veni din neîmplinirea poruncilor.

Rugăciunea se termină printr-o frază în care sintetizăm întreaga învățătură duhoniceazcă expusă mai sus afrimând cu tărie că doar Hristos este cel care dă cunoașterea adevărată, sfințirea și mântuirea sufletească.

Un amănunt nu lipsit de importanță dar care pentru noi astăzi nu reprezintă un principiu duhovnicesc. Putem vedea câtă binecuvântare și sfințire primim prin prezența în biserică de la începutul Sfintei Liturghii și mai ales prin ascultarea Evangheliei. De aceea trebuie să ne străduim ca atunci când mergem la biserică pentru Sfânta Liturghie să fim prezenți de la început. A ajunge doar spre sfârșitul Liturghiei este ca și cum invitați fiiind la cină să mergem pe când musafirii pleacă și să considerăm că și așa am făcut un lucru deosebit. Bineînțeles când sunt motive temeinice Hristos nu este absurd dar să fim cu mare băgare de seamă ce înseamnă motiv temeinic.

Rugăciunea de dinaintea citirii Evangheliei este o invocare  a Mântuitorului, o cerere a Duhului Sfânt care să sfințească sufletele prin cuvântul Evangheliei.